Istoricul localităţii

Bârsana e printre cele mai vechi localităţi maramureşene şi este atestată în anul 1326. La Bârsana au existat două vetre monahale: una în partea sud-estică a hotarului, în locul numit Valea Slatinei (Părul Calugărului), iar alta în partea sud-vestică a hotarului, pe dealul Humana, la izvoarele văii, care astăzi se numeşte Valea Hotarului, iar în documentele secolului al XIV-lea e amintită cu numele Valea Mănăstirii.
Comuna a fost atestată documentar atunci când regele Carol Robert emite o diplomă prin care sunt întărite drepturile de posesiune asupra moşiei Bârsana, pentru cneazul Stănislau Bârsan, care avea această moşie cu drept de moştenire. Dar săpăturile arheologice au scos la iveală relicve care arată că aici au existat aşezări omeneşti încă din epoca hallstattiană.


Localităţile componente ale comunei sunt:
Bârsana - prima atestare documentară în anul 1391 consemnează prezenţa unei mănăstiri şi a bisericii de lemn cu hramul Sf. Nicolae. Mănăstirea a fost părăsită iar bisericuţa strămutată în anul 1720 în locul actual. Pictura este realizată în anul 1806 de Hodor Teodor în stil baroc. Culorile dominante sunt alb, albastru, roşu, existând şi câteva icoane pe sticlă şi lemn în stil maramureşan. Pe amplasamentul vechii mănăstiri, în 1992 a început construirea unei biserici de lemn în stil maramureşan care va aparţine mănăstirii de maici ortodoxe înfiinţate aici. În anul 1991 locuitorii din Bârsana au construit şi o biserică în stil maramureşan pentru cultul greco-catolic. Prin frumuseţea porţilor maramureşene, a oamenilor harnici, a peisajului, a folclorului local, se impune peisajul maramureşan.

 

Năneşti - localitatea este de dimensiuni mai mici şi reprezintă un punct de interes mai mic decât Bârsana, dar are potenţial de dezvoltare.

Înapoi